Zilele trecute am mers în comuna Sohatu, sat Progresu, din judeţul Călăraşi, la o familie numeroasă, formată din 6 copii, dintre care 4 sunt minori şi locuiesc împreună cu părinţii. Cel mai mic dintre aceştia este Gabriel, în vârstă de 7 ani. El are o legătură strânsă cu sora lui mai mare cu 2 ani, Ana-Maria, sunt nedespărţiţi şi, uneori, neobosiţi atunci când e vorba de joacă. Sunt doi copii care ne-au lăsat impresia că, indiferent de problemele cu care se confruntă familia lor, ei râd aproape tot timpul.

Fiind firi vesele, pozitive, ce apreciază mai mult dragostea celor din jurul lor şi nu lucrurile materiale care, din păcate, lipsesc cu desăvârşire din ograda lor. Cu 3 ani mai mare decât Ana-Maria, Adelina are 12 ani şi este fata pe care mama se bazează la treburile casei dar şi la supravegherea celor doi fraţi mai mici.

Mihai, în vârstă de 14 ani, încearcă să înveţe de la fratele lui mai mare, Eugen, ajuns la vârsta majoratului, cum trebuie să devii responsabil în familie şi să te preocupe mai mult ajutorul în gospodărie.

Această familie locuieşte în condiţii precare, în localitatea de care aminteam mai sus, casa lor fiind în stare avansată de degradare, iar cele două camere „locuibile” în care trăiesc aceşti copii şi părinţii lor, au condiţii greu de imaginat, fiind lipsite inclusiv de curent electric şi utilităţi. Traiul lor este, realmente, o suferinţă continuă, iar copilăria lor este marcată de lipsuri dar şi de dorinţa ca lucrurile să meargă altfel pentru ei.
Tatăl copiilor încearcă să le ofere un viitor mai bun, străduindu-se zilnic să facă naveta la București, la locul de muncă din cadrul Administraţiei domeniului public din Sectorul 3, oferindu-le astfel strictul necesar, măcar pentru o educaţie bună, asigurându-se totodată că nu vor lipsi niciodată de la şcoală, căci celelalte neajunsuri par să afunde familia din ce in ce mai mult…
Ajutorul nostru a constat în alimente pentru întreaga familie dar şi dulciuri pentru cei mici, la sfârşitul vizitei noastre promiţându-le că vom reveni în curând, cu ceea ce îşi doresc ei mai mult: lemne de foc, alimente, jucării şi un aragaz, pentru că în momentul de faţă mâncarea este gătită la sobă…
Mulţumim familiei Ioniţă pentru semnalarea acestui caz, familie care a fost deseori alături de ei, implicându-se în mod direct în ajutorarea acestor oameni nevoiaşi.

Am revenit la familia Pârvan înainte de Paște. Le-am dăruit un aragaz, butelie, un telefon pentru a păstra legătura dar și alimente.